Cimitirul Vesel de la Sapanta – intre durere si amuzament

Share

 

Atitudinea vesela in fata mortii ma duce cu gandul la vesnicie, la infinit, la eternitatea sufletelor noastre. Vom intalni oare, candva, Paradisul? Vom simti acea relaxare totala, dupa care tanjim in cele mai incordate momente ale existentei noastre? Oare moartea nu este un sfarsit tragic, ci un nou inceput? Sa fie usa spre o alta lume?

 

Paradisul

 

Sa zambesc sau sa plang?

Cand am citit inscriptiile funerare de pe crucile albastre din Cimitirul Vesel de la Sapanta, simtamintele mele au fost foarte controversate. Sa zambesc sau sa plang? Pe de o parte, am admirat decizia rudelor decedatilor, in special a parintilor, de-a lasa impresia ca trec cu usurinta peste confruntarea cu inevitabilul si de a-si transpune mahnirea in rime, facand haz de necaz, iar pe de alta parte simteam tragedia si suferinta de nepatruns a celor obligati sa-si conduca aproapele pe ultimul drum. Din stilul aparent amuzant al epitafelor, razbate durerea intensa a celor ramasi in viata. Uitarea nu va surveni vreodata, insa speranta ca sufletele pierdute si-au gasit linistea si fericirea intr-o alta dimensiune, le da puterea de-a trece peste cel mai necrutator aspect al vietii.

 

Poezie mortuara

Cat am trait pe lume

Ultimul drum

 

Amuzament sfasietor

Nicidecum lectura acestor satire nu poate fi una vesela. Moartea unui om nu poate fi un motiv de bucurie, indiferent cat de urat a ales sa traiasca pe acest pamant. Amuzamentul voit al acestor texte mi se pare de-a dreptul sfasietor, iar durerea cu atat mai profunda.

 

Satira

N-am putut trai mai mult

 

O viata dispare, alta apare…

Cum sa privesti cu veselie moartea unei fetite de 10 primaveri, singura la parinti, chiar daca la un an de zile dupa aceea parintii au fost rasplatiti cu un baietel?

Fost-am una la parinti

Si i-am lasat nacajiti

Dar dupa un an de zile

Mare bucurie vine

Ca mi-o dat un fratior

Sa mai uite de-al meu dor.

Ramaneti parinti cu bine

Si nu ma plangeti pe mine

Grijiti de-al meu fratior

Ca sa creasca marisor

Dar eu viata o lasai

Implinind doar zece ani.

Fost-am una la parinti

 

 “Acest timp n-am apucat”

Alt suflet plecat in Rai la o varsta frageda, este al unei fetite secerate de-o boala nemiloasa. Cuvintele coplesitoare care troneaza pe crucea ei, te rascolesc adanc:

Eu la scoala n-am umblat

Acest timp n-am apucat

Dar umblam la gradinita

Si-am fost cuminte fetita

Parintii mult m-au iubit

Mult cu mine au cheltuit

Dupa ce m-am bolnavit.

Ar fi vrut sa mai traiesc

Si sa-i mai inveselesc.

Dar in loc de mangaiere

Le-am adus multa durere,

Dar le doresc numai bine

Si sa nu uite de mine.

Acest timp n-am apucat

Tot raul spre bine

Exista si moduri optimiste de-a privi moartea. De exemplu, doua versuri ale unui epitaf scris pe crucea unui baietel de 4 luni:

Dumnezeu micut m-a luat

Ca sa nu intru-n pacat.

Dumnezeu m-a luat

 

Numai mama sa nu fii!

Altele emana resemnare si iertare:

Cinci feciori am avut eu

Sa-i traiasca Dumnezeu.

Mai Griga sa fii iertat!

Si daca m-ai injurat

Cand ai venit din sat beat,

Ca bine m-ai asezat

La umbra bisericii,

Ca si eu am vrut aci.

Resemnare si iertare

 

Transparenta

Fericirea, durerea, pacatele, pasiunile, neajunsurile sau implinirile fiecaruia, felul in care a murit sau felul in care a trait, toate sunt cioplite in simbolul credintei crestine. Fara ascunzisuri, fara ocolisuri, in cel mai simplu si natural mod cu putinta.

 

Inscriptie pe cruce

Ironie trista

 

Cimitir devenit muzeu

Acest stil de a privi moartea, coloristica vie a crucilor, asezarea lor si construirea dupa acelasi tipic, fac din Cimitirul Vesel din Sapanta un muzeu in aer liber, devenit un faimos punct de atractie, atat pentru romani, cat si pentru turistii straini.

 

Cimitirul Vesel 1

Coroane la Sapanta

 

Unic in lume

Unic pe plan mondial, acest tezaur funebru se regaseste in topul celor mai renumite cimitire din lume. Este o dovada “vie” ca romanii sunt inventivi si creativi. Situat la 19 km de Sighetu Marmatiei si la 38 km de Ocna Sugatag, reprezinta un obiectiv turistic care nu trebuie ratat daca ajungi in Maramures.

 

Cimitirul Vesel 2

 

Stil arhaic, greu descifrabil

Multe dintre cele peste 800 de cruci din lemn, dainuie de mai bine de 80 de ani. Partea lor superioara este gravata cu o scena reprezentativa din viata celui trecut in nefiinta. Urmeaza o scurta poezie in versurile careia sunt inserate de cele mai multe ori pasaje ironice, avand legatura cu traiul individului pe aceasta planeta. Sfatul meu ar fi sa va inarmati cu rabdare atunci cand veti lectura inscriptiile respective, caci stilul arhaic si numeroasele greseli ortografice va vor incetini serios parcurgerea lor. Culoarea predominanta este albastrul, contrastand puternic si inveselind design-ul cu tente de rosu, galben, alb, verde si negru.

 

Epitaf

Moartea este necrutatoare

 

Renovare

 Biserica ce se inalta maiestuoasa in centrul cimitirului era in renovare in vara lui 2015, estetica fiind stirbita de imaginea santierista din jur. Constructori urcati pe schele, care bocaneau continuu, mormanele cu scanduri, caramizi, profile si tigle nu constituiau tocmai o priveliste incantatoare. Alaturi, clopotarul se straduia sa acopere zgomotul de fond cu tertele prelungi scoase de cupola imensului obiect la impactul cu limba mobila, indemnand oamenii sa iasa din randuiala cotidiana si exprimand bucuria triumfatoare a Bisericii.

 

Biserica in renovare

Renovarea bisericii

Reconstruirea bisericii

Renovare

materiale de constructii

Clopotarul

 

Cruci in miniatura

In interiorul cimitirului puteti cumpara icoane sfintite, iar la iesire gasiti suveniruri cu tematica vesela, in stransa legatura cu cele vizitate anterior (cruci miniaturale, inscriptionate aidoma originalelor, podoabe cu tente religioase, precum si alte bagatele haioase). Diferitele tarabe sau chioscuri special amenajate, va vor atrage prin specificitatea ofertelor locale. Daca vi se deschide apetitul, puteti sa va hraniti cu placinte maramuresene sau gogosi umplute cu branza, gem sau ciocolata. Sunt ieftine si bune. Le puteti servi in tihna, asezati la una dintre mesele de pe terasa, asezonate cu bere sau suc.

 

Icoane la Sapanta

 

Alte obiective turistice in zona:

 Viata si moartea

 

 

P.S. Am scris acest articol in memoria lui  Matei, un baiat minunat, care si-a gasit sfarsitul tragic pe-o trecere de pietoni din apropierea Bucuresti-ului, intr-o fatidica zi de inceput de primavara a acestui an. Adunase in floarea vietii nu mai mult de 19 petale. Probabil ca Dumnezeu a avut planuri marete cu el.

 

Draga mama, draga tata,

Voi pe mine m-ati avut,

M-ati educat si m-ati crescut

Iar acum am renascut.

Viata mea a fost cam scurta,

Insa cea de pe pamant.

Caci continui sa traiesc

Langa cei ce ma iubesc.

Nu fiti tristi si nu ma plangeti

Mie mi-este bine-acum

Totu-i calm si linistit

Sunt mai fericit, tihnit…

Nicio grija nu m-apasa

Si ma simt la mine-acasa.

Sunt in largul meu aici,

Bucuros traiesc in veci.

 

 

 

1 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.