Atitudinea vesela in fata mortii ma duce cu gandul la vesnicie, la infinit, la eternitatea sufletelor noastre. Vom intalni oare, candva, Paradisul? Vom simti acea relaxare totala, dupa care tanjim in cele mai incordate momente ale existentei noastre? Oare moartea nu este un sfarsit tragic, ci un nou inceput? Sa fie usa spre o alta lume?
Sa zambesc sau sa plang?
Cand am citit inscriptiile funerare de pe crucile albastre din Cimitirul Vesel de la Sapanta, simtamintele mele au fost foarte controversate. Sa zambesc sau sa plang? Pe de o parte, am admirat decizia rudelor decedatilor, in special a parintilor, de-a lasa impresia ca trec cu usurinta peste confruntarea cu inevitabilul si de a-si transpune mahnirea in rime, facand haz de necaz, iar pe de alta parte simteam tragedia si suferinta de nepatruns a celor obligati sa-si conduca aproapele pe ultimul drum. Din stilul aparent amuzant al epitafelor, razbate durerea intensa a celor ramasi in viata. Uitarea nu va surveni vreodata, insa speranta ca sufletele pierdute si-au gasit linistea si fericirea intr-o alta dimensiune, le da puterea de-a trece peste cel mai necrutator aspect al vietii.
Amuzament sfasietor
Nicidecum lectura acestor satire nu poate fi una vesela. Moartea unui om nu poate fi un motiv de bucurie, indiferent cat de urat a ales sa traiasca pe acest pamant. Amuzamentul voit al acestor texte mi se pare de-a dreptul sfasietor, iar durerea cu atat mai profunda.
O viata dispare, alta apare…
Cum sa privesti cu veselie moartea unei fetite de 10 primaveri, singura la parinti, chiar daca la un an de zile dupa aceea parintii au fost rasplatiti cu un baietel?
Fost-am una la parinti
Si i-am lasat nacajiti
Dar dupa un an de zile
Mare bucurie vine
Ca mi-o dat un fratior
Sa mai uite de-al meu dor.
Ramaneti parinti cu bine
Si nu ma plangeti pe mine
Grijiti de-al meu fratior
Ca sa creasca marisor
Dar eu viata o lasai
Implinind doar zece ani.
“Acest timp n-am apucat”
Alt suflet plecat in Rai la o varsta frageda, este al unei fetite secerate de-o boala nemiloasa. Cuvintele coplesitoare care troneaza pe crucea ei, te rascolesc adanc:
Eu la scoala n-am umblat
Acest timp n-am apucat
Dar umblam la gradinita
Si-am fost cuminte fetita
Parintii mult m-au iubit
Mult cu mine au cheltuit
Dupa ce m-am bolnavit.
Ar fi vrut sa mai traiesc
Si sa-i mai inveselesc.
Dar in loc de mangaiere
Le-am adus multa durere,
Dar le doresc numai bine
Si sa nu uite de mine.
Tot raul spre bine
Exista si moduri optimiste de-a privi moartea. De exemplu, doua versuri ale unui epitaf scris pe crucea unui baietel de 4 luni:
Dumnezeu micut m-a luat
Ca sa nu intru-n pacat.
Numai mama sa nu fii!
Altele emana resemnare si iertare:
Cinci feciori am avut eu
Sa-i traiasca Dumnezeu.
Mai Griga sa fii iertat!
Si daca m-ai injurat
Cand ai venit din sat beat,
Ca bine m-ai asezat
La umbra bisericii,
Ca si eu am vrut aci.
Transparenta
Fericirea, durerea, pacatele, pasiunile, neajunsurile sau implinirile fiecaruia, felul in care a murit sau felul in care a trait, toate sunt cioplite in simbolul credintei crestine. Fara ascunzisuri, fara ocolisuri, in cel mai simplu si natural mod cu putinta.
Cimitir devenit muzeu
Acest stil de a privi moartea, coloristica vie a crucilor, asezarea lor si construirea dupa acelasi tipic, fac din Cimitirul Vesel din Sapanta un muzeu in aer liber, devenit un faimos punct de atractie, atat pentru romani, cat si pentru turistii straini.
Unic in lume
Unic pe plan mondial, acest tezaur funebru se regaseste in topul celor mai renumite cimitire din lume. Este o dovada “vie” ca romanii sunt inventivi si creativi. Situat la 19 km de Sighetu Marmatiei si la 38 km de Ocna Sugatag, reprezinta un obiectiv turistic care nu trebuie ratat daca ajungi in Maramures.
Stil arhaic, greu descifrabil
Multe dintre cele peste 800 de cruci din lemn, dainuie de mai bine de 80 de ani. Partea lor superioara este gravata cu o scena reprezentativa din viata celui trecut in nefiinta. Urmeaza o scurta poezie in versurile careia sunt inserate de cele mai multe ori pasaje ironice, avand legatura cu traiul individului pe aceasta planeta. Sfatul meu ar fi sa va inarmati cu rabdare atunci cand veti lectura inscriptiile respective, caci stilul arhaic si numeroasele greseli ortografice va vor incetini serios parcurgerea lor. Culoarea predominanta este albastrul, contrastand puternic si inveselind design-ul cu tente de rosu, galben, alb, verde si negru.
Renovare
Biserica ce se inalta maiestuoasa in centrul cimitirului era in renovare in vara lui 2015, estetica fiind stirbita de imaginea santierista din jur. Constructori urcati pe schele, care bocaneau continuu, mormanele cu scanduri, caramizi, profile si tigle nu constituiau tocmai o priveliste incantatoare. Alaturi, clopotarul se straduia sa acopere zgomotul de fond cu tertele prelungi scoase de cupola imensului obiect la impactul cu limba mobila, indemnand oamenii sa iasa din randuiala cotidiana si exprimand bucuria triumfatoare a Bisericii.
Cruci in miniatura
In interiorul cimitirului puteti cumpara icoane sfintite, iar la iesire gasiti suveniruri cu tematica vesela, in stransa legatura cu cele vizitate anterior (cruci miniaturale, inscriptionate aidoma originalelor, podoabe cu tente religioase, precum si alte bagatele haioase). Diferitele tarabe sau chioscuri special amenajate, va vor atrage prin specificitatea ofertelor locale. Daca vi se deschide apetitul, puteti sa va hraniti cu placinte maramuresene sau gogosi umplute cu branza, gem sau ciocolata. Sunt ieftine si bune. Le puteti servi in tihna, asezati la una dintre mesele de pe terasa, asezonate cu bere sau suc.
Alte obiective turistice in zona:
- Mocanita si-o incursiune-n timp cu trenul cu aburi
- Inchisoarea din Sighet
- Statiunea balneoclimaterica Ocna Sugatag
- Biserica de lemn Sapanta-Peri, placata cu aur, cea mai inalta din lume, inscrisa in Cartea Recordurilor
P.S. Am scris acest articol in memoria lui Matei, un baiat minunat, care si-a gasit sfarsitul tragic pe-o trecere de pietoni din apropierea Bucuresti-ului, intr-o fatidica zi de inceput de primavara a acestui an. Adunase in floarea vietii nu mai mult de 19 petale. Probabil ca Dumnezeu a avut planuri marete cu el.
Draga mama, draga tata,
Voi pe mine m-ati avut,
M-ati educat si m-ati crescut
Iar acum am renascut.
Viata mea a fost cam scurta,
Insa cea de pe pamant.
Caci continui sa traiesc
Langa cei ce ma iubesc.
Nu fiti tristi si nu ma plangeti
Mie mi-este bine-acum
Totu-i calm si linistit
Sunt mai fericit, tihnit…
Nicio grija nu m-apasa
Si ma simt la mine-acasa.
Sunt in largul meu aici,
Bucuros traiesc in veci.
Demult de cand nu am citit ceva despre Maramures, scris atat de bine.
Felicitari!