Rasaritul la malul marii

Share

 

* Minunea celesta *

* O minge de foc pe cerul innorat *

 Ce poate fi mai suav, mai gingas, mai cromatic decat un rasarit de soare? Dar daca se desfasoara la malul marii? Atunci, tabloul devine perfect.

Intotdeauna mi-am propus, dar niciodata nu am dus la indeplinire aceasta dorinta, de a ajunge la tarmul marii inainte de rasaritul soarelui. Pana intr-o zi, cand m-am ambitionat. Si n-am regretat nici macar o clipa. Dimpotriva. Spectacolul a fost ireal, in ciuda norilor care incercau sa-i obstructioneze splendoarea. Acum sunt hotarata sa nu mai ratez rasaritul ori de cate ori voi pasi pe litoral sau intr-o alta zona cu deschidere completa spre rasarit sau apus.

Nu a fost simplu sa ma trezesc la ora 5.00, avand in vedere ca soarele si marea, plus plimbarile de seara ma oboseau peste masura. La 5.40 m-am infiintat pe plaja. Nu era nimeni in jur. Noaptea nu-si ridicase valul, iar adierea brizei era mai puternica decat de obicei. Un tremurat usor mi-a zguduit trupul. Era efectul racorii combinate cu emotiile primului cadru de acest gen. M-am asezat pe nisipul inca umed, pregatita sa asist la nasterea unei noi zile. Nu-mi puteam desprinde ochii de la linia orizontului, locul unde cerul se contopeste cu marea. Devenea din ce in ce mai stralucitoare. Imensitatea apei albastre si clare m-a facut sa realizez cat sunt de insignifianta. Si totusi ma simteam atat de bine!

La 5.50, o linie rosiatica anunta zorii, pentru ca imediat dupa aceea, un punct rosu, minuscul, sa se desprinda din mare. Intre timp, mai aparusera cativa turisti matinali si nerabdatori sa vada spectacolul inceputului de zi. Unii s-au orientat catre dig, in speranta ca vor avea o vizibilitate mai buna. Din pacate, cerul nu era senin, astfel incat norii obstructionau oarecum imaginea. Cu toate acestea, soarele ne-a rasplatit asteptarea, ridicandu-se lin deasupra marii. Pe masura ce se inalta, crestea in diametru si-n intensitate, uneori acoperit partial de nori, alteori total. S-a strecurat printre ei si-n cele din urma i-a biruit, ridicandu-se gales deasupra lor. Rosul s-a transformat mai intai intr-un portocaliu stralucitor si-apoi intr-un galben diafan. Divin.  Soarele a devenit un disc aurit si-a urcat rapid, alungand norii si contrastand puternic cu albastrul nesfarsit al cerului. Reprezentatia nu a durat mai mult de 15 minute, dar consistenta si profunzimea ei oprisera timpul in loc.

Linistea zorilor a fost intrerupta de sunetul valurilor care izbeau cu furie tarmul si de tipatul strident al pescarusilor rataciti in noapte. Turistii au inceput si ei sa-si faca aparitia. Agitatia din jur m-a trezit la realitate si dorinta de-a revedea spectacolul a devenit tot mai intensa. Cu siguranta, rasaritul poate fi catalogat drept o minune celesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.